Menu
Lifestyle / Stories

LOVE STORIES – Când lucrurile devin serioase, „gen”

Eram clasa a XI-a

Final de noiembrie dar nu mai știu exact anul pentru că orientarea mea în timp e asemănătoare cu cea în spațiu. Adică nu există. În orice caz, vorbisem între noi pe la liceu să mergem mare parte din colegi să vedem luminițele de Crăciun pe data de 1 Decembrie. Aveau să aprindă beculețele prin oraș iar atracția era un brad imens, de habar nu am și nu contează câți metri. Nici măcar nu mai țin minte unde era amplasat. Prin centrul orașului cu siguranță. Dar nici asta nu contează și nu-mi păsa oricum la acel moment. Bucuria era că ieșeam cu colegii și prietenii la plimbare și zăpăceală de adolescenți. N-aveam o chiflă-n stomac la vremea aia niciunul din noi așa că alegeam activități super low budget. Cred că reușisem să ne adunăm o gașcă de vreo 10-12 persoane în total. Atât colegi de clasă cât și prieteni de-ai noștri.

Frână, că fac o paranteză: Știți brunetul din primele două povestiri? Da, păi apare și-n asta. V-am zis că eram colegi de clasă.

Revenind

Eram toți online și puneam la punct detaliile. Locul și ora unde urma să ne întâlnim. Fiecare dintre noi anunța ce prieteni își aduce din afara clasei. Eu o nominalizasem pe Carmen și iubitul ei de la vremea respectivă. În fine. Brunetul anunță că-și aduce vreo doi prieteni și-mi zice în glumă că-mi face lipeala cu unul dintre ei. Am intrat în joc și am cerut poze să știu la ce să mă aștept. Ar merge sau nu? Răspunde la solicitare și încep analiza pe poză. Da, merge!

„Doua bilete si cata rabdare aveti cu adolescentii galagiosi?”

Cred că știți frenezia aia de nestăpânit, râsetele gălăgioase la glumele proaste aferente vârstei 16+. Să înmulțim decibelii cu 12 puști unul mai breaz ca altul. În fine, le-am dat daună totală din punct de vedere psihic pasagerilor iar legenda spune că șoferul s-a pensionat pe caz de boală după cursa aceea. Glumesc, sper că toată lumea e bine, sănătoasă. Cine știe?!

Am ajuns si am facut cunostinta cu prietenii colegilor nostri

Și-a făcut apariția și craiul mult analizat cu câteva ore înainte. Înalt, șaten și o pereche de ochi verzi. Drăguț, na. În timp ce ne strecuram printre alte persoane venite la marea aprinzătoare de lumini în oraș, am reușit să schimbăm câteva vorbe, impresii și glumițe. Nu am să-i dau numele că nu știu dacă-mi citește blogul și n-aș vrea să-mi scrie că am prieten și o dăm în alte belele. Știți ce zic…

Au trecut zilele si am tinut legatura

Am tot vorbit ce puteam să vorbim la vârsta respectivă, chicoteală și gagicăreală și în final am decis să mai ieșim din când în când. Venea mă lua de acasă, mă aducea seara înainte să se aprindă luminile pe stradă căci știa ordinul strict al lui taică-miu. Perpedes că nu aveam încă drept de permis. Era chiar cu câteva luni mai mic decât mine.

La inceputul inceputului

Cred că declarasem oficial pe Facebook noua mea relație de o săptămână aproximativ și deja eram la braț cu Diana pe la Plaza, ne plimbam agale și îi spuneam următoarele cuvinte:

„Diana, eu mă despart de ăsta că parcă m-am plictisit. Îmi place singură!”

A mea Diana a reușit să mă convingă să nu. Și după discuția cu ea parcă am început să mă străduiesc să-mi dau interesul și să mă implic atât cât mă puteam implica emoțional la câți ani aveam atunci. În fond avea și ea dreptate, era frumușel, haios, uneori făcea glume proaste dar inofensive. Dar mergea, era ok. Merita să mai aștept puțin până să iau o decizie.

Am sarbatorit impreuna majoratele, am dat bacul si am absolvit liceul impreuna

Eram de-o vârstă, era normal. Învățam împreună, ne stresam împreună și ieșeam aproape zilnic prin parc la Moghioroș împreună. Uite așa au zburat 2 ani. Părinții lui mă plăceau, ai mei îl plăceau. Era drăguț. Și uite că am intrat la facultate.

Balul bobocilor in facultate

Am fost împreună la balul bobocilor organizat de Facultatea de Jurnalism la care intrasem eu. Țin minte că venise la cântare Andreea Bălan și a ținut un mini-discurs între melodii în care a spus că în general relațiile din liceu și facultate nu țin în 99% din cazuri. Și chestia asta mi-a rămas cumva în minte și am analizat-o blocată în bătaia jocurilor de lumini și a muzicii din club. Și avea dreptate Andreea, lol. Trecuseră deja doi ani și poate puțin și mi-am dat seama că nu pot și nu vreau să rămân cu primul meu iubit pe bune. Adică la 20-21 de ani abia începi să descoperi viața, să cunoști alte persoane… Și ca să fiu onestă, cunoscusem și eu o altă persoană… Vai de mine!

To be continued
Author Signature for Posts

Niciun comentariu

    Lasa un comentariu